Indicele de masă corporală (IMC) este un indicator de calculare a greutății corporale ideale, pentru o înălțime dată. Acest indicator ajută la stabilirea grupei de greutate în care se încadrează o persoană – subponderalitate, normoponderalitate, supraponderalitate sau obezitate. De asemenea, indicele de masă corporală poate fi folosit pentru calcularea numărului de kilograme pe care o persoană trebuie sa le piardă sau să le câștige, pentru a ajunge la greutatea ideala, pentru înălțimea sa.
Acest indice reprezintă o metodă care poate fi folosită atât de bărbați cât și de femei, cu vârsta cuprinsă între 18 și 65 ani. Nu este o metodă de calcul a greutății potrivită pentru copii, femei însărcinate, persoane cu masă musculară mare (sportivi) și vârstnici și nu este menită stabilirii procentului de grăsime corporală, a masei musculare sau osoase. Indicele de masă corporală este calculat folosind înălțimea și greutatea unei persoane și se pare că a fost utilizat pentru prima dată de către Lambert Adolphe Jacques Quételet, un matematician și statistician belgian. Acest indice este cunoscut încă de pe la mijlocul secolului XIX.
Indice de masă corporală – ce reprezintă valorile sale
Valoarea normală a indicelului de masă corporală se situează între 18,5 și 24,9. Persoanele care au un IMC mai mic de 18,5 sunt considerate subponderale, iar cele care au un indice peste 25 sunt considerate supraponderale sau obeze. În ambele cazuri, indicele de masă corporală semnalizează un risc de îmbolnăvire crescut și o rată a mortalității mai ridicată. De asemenea, indicele poate identifica diferite grade de obezitate, de la obezitate de gradul I – între 30 și 34,99, obezitate de gradul II– între 35 și 39,99, obezitate morbidă – între 40 și 49,9 și obezitate extremă – peste 50. Interpretarea valorilor indicate de indicele de masă corporală este, totuși, relativă. Un IMC normal nu indică neapărat o stare de sănătate bună, însă indică existența riscului de îmbolnăvire sau de apariție a unor afecțiuni care au legătură cu greutatea corporală. Diferite studii au arătat faptul că persoanele care au un IMC normal au o calitate mai bună a vieții și sunt mai longevive. În cazul persoanelor cu un indice de masă corporală de peste 25, rata mortalității crește, ajungând până la 50% în cazul unui indice de masă corporală de peste 30.
Riscurile asociate excesului de greutate
Persoanele care se confruntă cu kilograme în plus, au un risc crescut în privința apariției mai multor afecțiuni, ca de exemplu hipertensiune arterială, valori crescute ale colesterolului și ale trigliceridelor, diabet zaharat tip 2, afecțiuni cardiovasculare, osteoartrită, sindrom metabolic, probleme respiratorii și apnee.
Indicele de masă corporală poate fi considerat și ca o măsură de prevedere, în sensul că poate fi calculat la intervale regulate, pentru a monitoriza fluctuațiile greutății. În cazul în care rezultatul obținut nu se încadrează în valorile normale, este necesară o evaluare a obiceiurilor alimentare, dar și a stilului de viață (evitarea sedentarismului).
Pe lângă indicele de masă corporală, există și alți indicatori care trebuie luați în considerare, în ceea ce privește evaluarea greutății corporale, ca de exemplu masa de grăsime, masa musculară, gradul de retenție al lichidelor în organism etc.
Orice persoană își poate calcula foarte ușor indicele de masă corporală cu ajutorul unui calculator IMC, iar apoi poate apela la ajutorul unui specialist în nutriție, pentru a face schimbări în alimentația zilnică. Sub atenta monitorizare a nutriționistului, prin intermediul unei alimentații echilibrate și prin dobândirea unor obiceiuri alimentare sănătoase, greutatea corporală poate fi menținută în limitele normale, ceea ce scade și riscul apariției tuturor acelor afecțiuni care se află în strânsă legătură cu excesul de greutate.
Indicele de masă corporală poate reprezenta un prim pas către o viață sănătoasă , deoarece este cel care trage un „semnal de alarmă atunci când greutatea corporală nu se încadrează în limitele normale.
